Unul dintre
„sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”. Are un
palmares impresionant.
Tot impresionantă este și Reședința Mitropolitană a Bucovinei și Dalmației din Cernăuți. În această
clădire-bijuterie, în Sala de Marmură, la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a
votat în unanimitate unirea Bucovinei de Nord cu Regatul României. Pe scurt, unirea
Bucovinei cu România (act înfăptuit, de altfel, așa cum știm) s-a votat într-un
oraș din
Bucovina care nu mai face parte din România. Paradoxu-i evident, ne întoarcem
în clădirea Palatului
Mitropolitan. Merită.
Probabil cea mai
frumoasă clădire din regiune, cu o istorie pe măsură, Reședința Mitropolitană a Bucovinei și Dalmației
a fost construită între 1864-1882. Planurile ansamblului arhitectural au fost realizate de
arhitectul ceh Josef Hlávka. Stilul: o îmbinare între gotic, maur și bizantin.
De altfel,
încă de prin 1850, după ridicarea Bucovinei la rangul de Ducat în cadrul
Imperiului Habsburgic
(din care făcea parte din 1775), orașul Cernăuți a început să capete un nou
aspect prin construirea unor
clădiri remarcabile, care alături de alte politici de dezvoltare ale
împăratului Franz
Iosef au făcut orașul demn de apelativul primit, „Mica Vienă”. Mai ales că din
1875 a devenit
și centru universitar. Așa s-a gîndit Franz Josef să sărbătorească 100 de ani
de la dobîndirea
Bucovinei, a înființat o universitate. Inițial, instituția a purtat numele
împăratului austriac,
iar din 1918 pe cel al regelui român Carol I. Inaugurarea „Universității Regele
Carol I din
Cernăuți” a avut loc în august 1920, în prezența Regelui Ferdinand și a Reginei
Maria. Unde?
Tot în Sala de Marmură
din Reședința Metropolitană, devenită între timp sediul Universității, care la rîndu-i a
devenit una dintre cele mai importante instituții de învățămînt superior românești din perioada
interbelică.
Epoca sovietică a
schimbat granițele, orașul Cernăuți a fost inclus în teritoriul URSS, iar după 1989 a rămas parte din
Ucraina independentă. Reședința Metropolitană este și în prezent sediul Universității din
Cernăuți, doar că se numește „Iuri
Fedkovici”,
după un cunoscut scriitor ucrainean
din Bucovina. Valoarea culturală și istorică și-a păstrat-o incontestabil, fapt
confirmat în
2011 prin includerea clădirii în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Împăratului Franz
Josef cred că i-ar plăcea asta.
De paradox, sigur nu s-ar mira.
Era obișnuit cu istoria. Care continuă.
Mihaela
Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații
Internaționale),
scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu)
a serialului documentar România construită.