Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat (Buzău), unul dintre cele mai dure penitenciare comuniste, este aproape de a fi inclusă în patrimoniul UNESCO. În acest loc, deținuții erau supuși unor condiții inumane de existență și tratament.
Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat (Buzău) este inclusă într-un proiect de restaurare și valorificare, finanțat cu circa 9 milioane de euro din fonduri europene. Obiectivul va fi transformat în Memorialul „Închisoarea Tăcerii” și Centru Educațional, conform Historia.ro. Recent, acest obiectiv a fost înscris pe lista indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO, la trei luni după ce Ministerul Culturii a anunțat inițierea demersurilor pentru realizarea dosarului. Aceasta este doar prima etapă, decizia finală urmând să fie luată în funcție de mai multe criterii. „România a înțeles valoarea excepțională a acestui loc, care are potențialul de a fi recunoscut acum la nivel internațional pentru importanța pe care o are pentru generațiile prezente și viitoare. (…) În cazul în care candidatura este acceptată, clădirea devine oficial recunoscută ca parte a patrimoniului mondial și este protejată și conservată în conformitate cu standardele internaționale stabilite de UNESCO”, transmite Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.
Lista indicativă este o listă preliminară a locurilor propuse de statele membre pentru a fi considerate pentru înregistrare pe lista oficială a Patrimoniului Mondial UNESCO. Ulterior, se efectuează o evaluare bazată pe criteriile stabilite de UNESCO pentru patrimoniu, împreună cu o prezentare detaliată a valorii istorice și culturale a clădirii. La Râmnicu Sărat (Buzău) a existat, în perioada comunistă, una dintre cele mai dure închisori pentru deținuți politici, în special între anii 1956-1963, când penitenciarul era condus de Alexandru Vișinescu.
Procurorii care l-au anchetat pe Vișinescu au constatat că acesta a comis acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentate de deținuții politici încarcerați, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive politice. Astfel, deținuții erau supuși unor condiții de viață sau tratament care puteau duce la distrugerea lor fizică, fără a li se asigura un minim de medicamente și fără a li se acorda îngrijire sau asistență medicală adecvată.
