Federația Rusă nu-și dorește recunoașterea independenței regiunii transnistrene, pentru că miza Kremlinului este mai mare. Opinia aparține istoricului Octavian Țîcu și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice „Conflictele înghețate: geneză, pericole, soluționare”, organizată de Agenția de presă IPN, conform Rador Radio România. Potrivit istoricului, toate conflictele din fostul spațiu sovietic au similitudini, Moscova dorind să preia controlul asupra statelor aflate în conflict și să împiedice dezvoltarea lor, notează IPN. Moscova își dorește preluarea întregii Republici Moldova, prin intermediul regiunii separatiste din stânga Nistrului.
Potrivit istoricului Octavian Țîcu, evoluțiile conflictului transnistrean sunt similare conflictului din Abhazia. Prin declanșarea războaielor în cele două state, Rusia și-a dorit instalarea la putere a politicienilor pro-Kremlin.
„Conflictul transnistrean este un război de agresiune al Federației Ruse împotriva Republicii Moldova. Regiunea transnistreană este un teritoriu ocupat de armata rusă. Există o asemănare între conflictul transnistrean și Abhazia, pentru că și în Abhazia de-a lungul timpului s-a cultivat o identitate împotriva georgienilor, care erau majoritari în această regiune, la fel cum românii erau majoritari în regiunea transnistreană. În aceste regiuni, odată cu sfârșitul mișcărilor de renaștere națională care au dus la Independență, are loc un război. Aceste războaie au adus la putere nomenclaturi neo-comuniste, de inspirație moscovită. Șevarnadze – în Georgia, Lucinschi – în Republica Moldova. Și în Azerbaidjan s-a întâmplat același lucru, după mișcarea splendidă de renaștere națională, care a vrut reunificarea Azerbaidjanului cu Turcia, la fel cum s-a dorit unirea Republicii Moldova cu România, s-a început un proces de „azerbaidjanizare”. Heydar Aliyev a fost acel promotor al statului independent”, a spus istoricul Octavian Țîcu.
Partea de vină a Chișinăului Octavian Țîcu spune că în pofida tuturor similitudinilor dintre conflictele din spațiul post-sovietic, abordarea politicienilor de la Chișinău față de fenomenul separatismului se deosebește de abordarea politicienilor din celelalte state. Potrivit lui Octavian Țîcu, timp de 30 de ani clasa politică de la Chișinău a tolerat fenomenul separatismului, urmărind interese personale, în detrimentul interesului național. „Ce este diferit însă, este modul cum se comportă părțile în acest conflict. Dacă georgienii, azerii, armenii, ucrainenii au o poziție foarte clară în raport cu separatismul, conflictul transnistrean este unul al soluțiilor înghețare, nu este un conflict înghețat. Nici nu ne putem imagina ca un lider din Donbas să treacă prin zona VIP a aeroportului din Kiev. Chișinăul însă a avut timp de 30 de ani o abordare tolerantă față de separatismul transnistrean pentru că a avut elite care au reprezentat interesele Federației Ruse și aceste elite s-au aflat la putere doar pentru a-și perpetua propriile interese. Robinetul de gaz al Gazpromului trece prin Chișinău. Nimănui nu i-a trecut prin cap la Chișinău să negocieze cu Rusia și să ceară bani pentru tranzitul de gaz, iar regiunea transnistreană să-și plătească datoria la gaz pe cont propriu, nu din contul Republicii Moldova”, a mai spus Octavian Țîcu. Planurile Moscovei Octavian Țîcu spune că Rusia nu va recunoaște independența regiunii transnistrene, așa cum s-a întâmplat în cazul Abhaziei și Osetiei de Sud, pentru că Moscova mizează pe întreaga republică, nu doar pe regiunea din stânga Nistrului. „În 1940 Basarabia a fost transnistrizată, pentru că ea s-a aflat sub controlul elitelor de la Tiraspol care au fost transferate în Basarabia după 1940. Exact la fel „planul Kozak” dorește transnistrizarea Republicii Moldova prin impunerea unor autonomii culturale, teritoriale sau de altă natură, blocarea procesului politic la Chișinău, instituirea limbii ruse ca limbă oficială, prezența militară rusă. Este clar că Rusia nu are interes de a recunoaște aceste entități. Rusia nu-și dorește recunoașterea Transnistriei pentru că-și dorește mai mult, preluarea întregii Republici Moldova, prin intermediul regiunii transnistrene”, a explicat istoricul.
