În 2023, America Latină s-a îndepărtat, odată cu recenta victorie a lui Javier Milei la alegerile prezidenţiale din Argentina, de tendinţa politică de întoarcere către stânga ce s-a manifestat în ultimii doi ani la guvernele din regiune, cum au fost cazurile Chile, Brazilia, Columbia, Peru şi Honduras, transmite EFE, conform Agerpres. Ruptura a devenit evidentă în Ecuador şi Paraguay, care au ajuns la dreapta eşichierului politic după scrutinele organizate în cele două state, orientare de care, în cursul anului care se încheie, doar Guatemala s-a distanţat într-un proces electoral controversat.
Victoria răsunătoare a lui Javier Milei a zădărnicit speranţele pe care contracandidatul său progresist, Sergio Massa, şi le-a pus în obţinerea unui mandat prezidenţial, după ce Massa câştigase surprinzător primul tur de scrutin din 22 octombrie, miraj care a durat însă mai puţin de o lună.
Argentina, cea mai drastică schimbare Prin victoria sa, Milei, economist cu vederi libertariene, a răsturnat tabla de şah politică argentiniană cu un discurs incendiar “anticorupţie” şi “anticastă”, cu modalităţi perturbatoare de a apărea în public şi o atitudine mai apropiată de cea a unui “star rock” decât de cea a unui deputat tipic.
În practică, politica sa înseamnă trecerea de la protecţionismul peronist încă în vigoare la liberalizarea absolută a… absolut orice: de la “statul gras” până la reducerea drastică a acestuia – inclusiv prin privatizarea companiilor publice, reducerea numărului de ministere şi “punerea la dietă” a aparatului birocratic -, de la proiectele de asistenţă socială pentru cei mai vulnerabili la strategii de pregătire a acestei categorii de cetăţeni pentru a se descurca pe cont propriu. În plus, noul preşedinte se disociază de Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă şi este un negaţionist al schimbărilor climatice. Milei nu crede nici în cei 30.000 dispăruţi în timpul ultimei dictaturi argentiniene (1976-1983) despre care vorbesc organizaţiile pentru drepturile omului şi din care el recunoaşte existenţa doar a 8.751 dintre ei. Cu un discurs ultraliberal, modelele sale de referinţă sunt foştii preşedinţi american Donald Trump şi brazilian Jair Bolsonaro, sau politicieni precum liderul partidului de extremă dreapta spaniol Vox, Santiago Abascal, şi actorul şi activistul mexican Eduardo Verastegui. Pe fondul crizei socio-economice grave prin care trece Argentina, cu o rată interanuală a inflaţiei care se apropie de 150%, cu aproape jumătate din populaţie sub pragul sărăciei, cu un deficit de rezerve şi o datorie apropiată de 46 de miliarde de dolari cu FMI, alegătorii argentinieni au optat pentru o schimbare radicală, sperând că aceasta se va traduce în îmbunătăţirea promisă de Milei. Odată cu alegerea noului preşedinte, Argentina a fost singura ţară din regiune care şi-a schimbat radical direcţia politică, dar alarmele de la Casa Rosada, palatul prezidenţial, au sunat atât de tare încât au străbătut întreaga lume, ecoul ajungând până în Europa, unde subiectul Milei continuă să fie amplu dezbătut. Ecuador şi Paraguay, consolidarea dreptei Ciclonul de stânga care a măturat America Latină în 2021 şi 2022 a fost oprit şi în Ecuador şi Paraguay, două ţări care erau deja situate pe spectrul de dreapta şi care au rămas pe aceeaşi parte a hărţii politice, deşi, în cazul ţării andine, noul preşedinte, Daniel Noboa, se poziţionează mai spre centru decât predecesorul său, conservatorul Guillermo Lasso. Deşi în campania electorală s-a definit ca fiind de centru-stânga, abordările lui Noboa, care provine dintr-una dintre cele mai bogate familii din ţară, sunt încadrate în centru-dreapta, iar el se deosebeşte de predecesorii săi printr-un ton conciliant şi o concentrare asupra genului, cu un cabinet ministerial aproape egal împărţit între femei şi bărbaţi. Deşi scrutinul prezidenţial nu figura în calendarul electoral al anului 2023, în Ecuador au avut loc alegeri după dizolvarea intempestivă a Adunării Naţionale – controlată de opoziţie – de către Lasso, care a văzut acest demers ca pe o ieşire dintr-o criză politică în care legislativul încerca să-l demită. Alegerile extraordinare au confirmat virajul la dreapta pe care ţara a început să se încadreze în 2017, odată cu venirea la putere a lui Lenin Moreno, care a fost urmat de Lasso în 2021, şi continuă acum cu tânărul om de afaceri Noboa, care a câştigat cursa prezidenţială la 35 de ani, însă doar pentru un mandat scurt de un an şi jumătate, până la alegerile din 2025. Paraguay rămâne şi el de dreapta, fără schimbări majore, cu continuitatea tradiţionalului Partid Colorat, de tendinţă conservatoare şi liberală. Odată cu venirea la putere a lui Santiago Pena în locul lui Mario Abdo Benitez, partidul politic care guvernează aproape neîntrerupt din 1948 – cu excepţia perioadei 2008-2013 – îşi consolidează poziţia în ţara australă. În 2024 se prefigurează noi schimbări În 2024, alegeri prezidenţiale vor avea loc în Venezuela (a doua jumătate a anului, fără dată stabilită), El Salvador (februarie), Panama (mai), Republica Dominicană (mai), Mexic (iunie) şi Uruguay (octombrie). Cu ideologii diverse şi candidaţi de diferite facturi, maratonul electoral de anul viitor din America Latină este de aşteptat să aducă unele răsturnări de situaţie, dar cele mai frapante sunt cele de gen, mai ales în cazurile Venezuelei şi Mexicului. La alegerile primare din octombrie anul trecut din ţara din Caraibe, oponenţii au optat în mare măsură pentru fosta reprezentantă liberală Maria Corina Machado, aleasă drept candidată capabilă să învingă la urne “chavismul” (de la numele fostului preşedintele venezuelean Hugo Chavez, defunctul predecesor al actualului şef al statului, Nicolas Maduro – n.r.). Dar Machado a fost declarată ineligibilă de Ministerul Public, care o împiedică să ocupe funcţii publice alese până în 2030, aşa că, dacă nu va avea dreptul să candideze, opţiunile de schimbare, atât politică, cât şi de gen, se reduc considerabil. În Mexic, însă, victoria unei femei este aproape asigurată, cu candidatura Claudiei Sheinbaum din partea partidului Morena, la guvernare, şi a aliaţilor săi (Partidul Muncitoresc şi Partidul Verzilor – n.r.), şi a lui Xochitl Galvez din partea Frente Amplio (din care fac parte Partidul Acţiunea Naţională, Partidul Revoluţionar Instituţional şi Partidul Revoluţiei Democrate – n.r.). Potrivit sondajelor, cu jumătate de an înainte de alegeri, Sheinbaum conduce în intenţiile de vot, urmată la mare distanţă de Galvez, ceea ce ar menţine partidul de guvernământ la putere şi ar fi astfel continuate politicile de stânga ale actualului preşedinte, Andres Manuel Lopez Obrador.
