Criza educației, globală și autohtonă (cu portrete diferite, dar și cu „simetrii” semnificative), mă face să reiau un articol scris acum vreo zece ani, dar valabil, mă tem, încă mulți alți ani de-acum încolo... La începutul lui 2008, într-un editorial din New York Times, Stanley Fish observa că „raportul Comisiei pentru Studii Superioare al Statului New
Răul intră în viață și în istorie uneori sub forme masive, radicale, totale – Holocaustul, Gulagul, în general extremele totalitarismelor. Avem atunci „Diavolul în istorie”, pentru a cita titlul cărții lui Vladimir Tismăneanu, ori pe străvechiul Ahriman al perșilor, adică o forță metafizică activă, contrară Binelui și lui Dumnezeu. Răul nu e înțeles – precum
În Statele Unite, republicanii blochează ajutorul militar pentru Ucraina deși atît dinspre Casa Albă, cît și de la Kiev apelurile pentru rezolvarea situației capătă un ton foarte aproape de disperare. În Europa, Ungaria amenință că își va folosi dreptul de veto nu numai pentru oprirea ajutorului financiar, dar și pentru a împiedica aderarea Ucrainei la blocul comunitar.
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat. Mai întîi, au plecat de la motive tehnice, precum Liviu Voinea care, în cartea Sfîrșitul economiei iluziei, apărută în anul 2009, critica proaspătul pe atunci creat sistem de pensii private: „Scopul reformei pensiilor de a crește protecția împotriva riscului de
Centrul pentru Studii de Drept Natural și Analiză Normativă a organizat recent lansarea unui curs universitar de excepție, elaborat de Diana Botău și Valentin Constantin, publicat la Editura Hamangiu: Drept internațional. Partea generală. Recunoscut ca unul dintre cei mai buni specialiști în domeniul dreptului internațional, mai ales după publicarea în anul 2010 a unei lucrări
Cînd am intrat eu în învățămînt, studiile universitare erau de patru-șase ani, nivel de licență. Ceea ce înseamnă că, după terminarea liceului, treceau cel puțin patru ani pînă cînd se putea să ajungi la catedră. Erau epoci dinainte de reforma Bologna. Astăzi, poți ajunge la catedră după trei ani, cît durează studiile de licență. Desigur
Răspîndirea fulgerătoare a cîte unui cuvînt la modă, explozia semantică și apoi decăderea și abandonarea sa pot fi foarte bine ilustrate de învechitul și aproape uitatul șanticler. Cuvîntul a intrat în română la începutul secolului trecut, într-o perioadă în care moda lingvistică era încă decisiv influențată de limba și de cultura franceză. Forma șanticler reprezintă adaptarea rapidă și nonșalantă
Chiar dacă eram binișor ieșit și din adolescență (nu doar din copilărie), o întîlnire (o voi numi tulburătoare, ca să nu merg prea departe cu ideea de „traumă”), din vremea studenției mele, mă urmărește și astăzi prin conotațiile ei complicate. Mă aflam, într-o bună zi, în fața a ceea ce ieșenii numeau în anii ’70-’80
Democrația nu este doar un mod de organizare a raporturilor de putere în societate, ci și un mod de gîndire, o forma mentis, cu propriile ei automatisme și dicteuri, cu propriile ei blocaje, cu propriile ei slăbiciuni. Nu există gîndire complet apărată de eroare – ar trebui să nu uităm asta de cîte ori gîndim. Problemele
Prin octombrie 1961, să fi fost data de 18, o fetiță din Statele Unite ale Americii i-a trimis o scrisoare președintelui John F. Kennedy la Casa Albă. Despre Moș Crăciun. Și despre bomba nucleară. Nu întîmplător. Îi tot auzise pe părinții ei vorbind despre planul sovieticilor de a detona cea mai mare bombă nucleară, așa-numita „bomba țarului”, undeva
